Aspirina

Aspirina se numara printre cele mai vechi mijloace de combatere a febrei si a durerilor.

Efectele antitermice si analgetice pe care le are aspirina sunt cunoscute din timpuri foarte indepartate, mai exact din jurul anului 400 i.Hr., datorita observatiilor atente si judicioase ale celui ce pe buna dreptate poate fi considerat "parintele medicinei" - Hippocrate.

Acesta recomanda utilizarea pulberii din coaja de Salcie pentru scaderea temperaturii corpului, iar femeilor gravide ajunse la soroc, sa mestece frunze de Salcie pentru diminuarea durerilor la nastere.

Observatia lui Hippocrate, dupa care fie coaja, fie frunzele de Salcie contin o substanta cu efect antitermic si analgetic, s-a confirmat dupa trecerea a peste 2 milenii, in anul 1827, cand cercetatorul francez Leroux a reusit sa izoleze, din coaja de Salcia alba, principiul activ numit salicina, responsabil de efectele terapeutice asa-zis "miraculoase" ale acestui copac atat de raspandit in natura.

Din salicina izolata in anul 1827, chimistul german Karl Lewieg a obtinut abia in 1835 acidul salicilic, precursorul aspirinei de astazi.

Cercetari ulterioare au aratat ca acidul salicilic nu se obtine numai din Salcie, ci si din diverse alte plante: din mugurii de Plop sau de Iasomie, din visine, prune, masline, portocale, si mai ales dintr-o planta de camp numita Taula (Spiraea Salicifolia), de la care s-a ajuns la denumirea capatata pentru totdeauna de acest medicament atat de utilizat, aspirina.

Cercetarile mai vechi si mai noi au reusit sa stabileasca - pentru momentul actual, cel putin - numeroasele si variatele actiuni binefacatoare ale aspirinei, care sintetic s-ar prezenta astfel:

dovedeste un efect antitermic cert, rapid si eficient, datorita actiunii sale asupra mecanismelor de reglare termica din creier.
este un bun medicament analgetic, avand capacitatea de a combate anumite tipuri de durere, in special pe cele de intensitate mica sau medie (dureri de cap, dureri musculare sau articulare, etc.), prin actiunea sa inhibanta asupra centrilor nervosi din creier. Utilizarea pe scara larga a aspirinei, atat la adulti, cat si la copii, se datoreaza si faptului ca, prin repetarea administrarii, nu prezinta riscul obisnuintei sau al dependentei organismului fata de acest medicament.
are un efect antiinflamator nespecific asupra tesuturilor edematiate, inflamate (cum este cazul in reumatismul acut sau cronic).
favorizeaza eliminarea pe cale urinara a acidului uric aflat in exces in sangele bolnavilor de guta (boala caracterizata prin depunerea acidului uric in exces la nivelul articulatiilor mici).
combate sterilitatea masculina
inhiba actiunea daunatoare a unor virusuri asupra organismului

Pentru multe din actiunele de mai sus, aspirina si-a cucerit demult un loc de frunte in terapeutica medicala. Recent i-au fost descoperite si alte valente terapeutice, pentru care a capatat noi utilizari in clinica.

S-a ajuns la constatarea ca, luata in doza mica (o tableta pe zi sau chiar la 2 zile), dar timp indelungat, aspirina reduce cu 20% pana la 50% riscul infarctului miocardic (atac de cord), la bolnavii cardiaci.

Rolul binefacator al aspirinei se datoreaza efectelor sale antiagregante plachetare sau, altfel spus, capacitatii sale de-a se opune aglomerarii si conglomerarii plachetelor sanguine (trombocite) responsabile direct de coagularea exagerata a sangelui si de consecintele acesteia: aparitia de trombusuri in vasele miocardului, de hemoragii sau de zone de necroza in creier.

Probabil ca tot datorita unui asemenea mod de actiune, aspirina ar impiedica declansarea crizelor de migrena, la bolnavii cu fond migrenos recunoscut.

Dar domeniul cel mai cuprinzator al utilizarii medicamentului este prevenirea accidentelor vasculare cerebrale (hemoragia cerebrala) la persoanele care prezinta risc crescut (hipertensivi, diabetici, obezi).

Dupa rezultatele obtinute de un grup de cercetatori de la Facultatea de medicina a Universitatii americane Yale, aspirina ar fi capabila sa previna sau sa intarzie mult aparitia cataractei, actionand asupra unei enzime care favorizeaza acumularea de sorbitol (substanta zaharata responsabila de formarea cataractei la o varsta mai inaintata) in cristalin.

Insa, ca orice medicament utilizat in terapeutica, si aspirina are doua grupe de actiuni: cele utile (amintite mai sus) si cele daunatoare. In prezent exista aspirina tamponata, care elimina aceste efecte nedorite.

Cercetari recente au confirmat un efect nedorit al aspirinei, si anume acela de a impiedica metabolizarea mai rapida a alcoolului, consumat sub forma diverselor bauturi alcoolice.

Administrarea a 1-2 tablete de aspirina inainte ca un individ sa consume alcool (chiar intr-o doza mica) este capabila ca la detectarile de acoolemie sau alcool testul (asa-zisa "fiola" in care politia invita soferii sa sufle) sau la dozarea in laborator a cantitatii de alcool in sange sa vicieze rezultatele. Valorile alcoolemiei vor fi gasite in aceste conditii mai crescute, iar fiola se va inverzi cu mare rapiditate si intensitate.

Concluzia care rezulta din pledoaria de mai sus este aceea ca, dezi miraculoasa, aspirina nu trebuie administrata oricui, oricum, oricand si in orice cantitate. Raportul beneficiu/risc este insa in favoarea aspirinei.

Sfaturi sanatoase

Evita deshidratarea

Nu trebuie sa astepti pana ti se face sete pentru a te hidrata. Solutia cea mai potrivita este sa bei apa pe tot parcursul zilei pentru a preveni deshidratarea.

vezi urmatorul sfat!

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!