Boli si afectiuni grupate alfabetic

Alcoolismul

Tratament

Benzodiazepine (diazepam 10-20 mg. intramuscular sau per os (oral)/priza, maximum 100 mg/ zi sau lorazepam 1-4 mg/zi sau oxazepam 30-60 mg/zi, clordiazepoxid 20-50 mg/ priza, maximum 400 mg/zi). Oricare dintre acestea trebuie administrate in cel putin 4 prize/zi.

Oxazepamul, lorazepamul pot fi administrate celor cu atingere hepatica, ele nefiind metabolizate hepatic.

Daca pacientul varsa, nu tolereaza sau nu accepta medicatia orala este de preferat administrarea intramusculara a lorazepamului, care se absoarbe mai rapid pe aceasta cale decat diazepamul.

Rehidratarea prin perfuzii sau per os si reechilibrarea electrolitica, cu asigurarea aportului tiaminic, supravegherea pacientului intr-o camera linistita, bine iluminata (pentru a scadea gradul de anxietate si probabilitatea aparitiei/agravarii fenomenelor de tulburare a perceptiei) vor fi mentinute pentru 48-72 ore.

Este important ca pacientul sa fie atent observat si examinat pentru a putea depista din timp aparitia eventualelor complicatii (pulmonare, de conducere cardiaca, hipertensiune intracraniana, crize convulsive) si a interveni la timp. De altfel, ori de cate ori sevrajul evolueaza catre forme grave, trebuie sa ne intrebam daca nu exista o cauza organica raspunzatoare de aceasta evolutie.

Aproximativ 1-3% din cei in sevraj pot prezenta o criza convulsiva unica, care uneori anunta instalarea sevrajului, situatiile clinice in care apar crize mul�tiple fiind considerabil de rare. In aceasta eventualitate, benzodiazepinele sunt cea mai oportuna optiune terapeutica, dar evaluarea neurologica nu trebuie nicidecum neglitata. Medicatia anticonvulsivanta non-benzodiazepinica nu este indicata pentru prevenirea crizelor convulsivante de sevraj.

1 2 3 4

inapoi

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!