Trimite unui prieten Printeaza pagina

Frisoanele

Frisoanele reprezinta contractii musculare involuntare cu manifestari paroxistice caracterizate prin tremuraturi violente si clentanit de dinti. Cauzate, de regula, de o temperatura corporala crescuta, stabilita de catre termostatul hipotalamic, frisoanele sunt adesea acompaniate de febra si tind sa se instaleze spontan, anuntand inceputul unei infectii.

Anumite afectiuni, precum pneumonia pneumococica, produc doar un frison unic, intens. Alte boli, ca malaria, provoaca frisoane intermitente insotite de febra crescuta recurenta. Exista insa si boli care pot determina frisoane continue, pe o perioada de pana la o ora, si care cauzeaza o febra crescuta.

Frisoanele pot fi, de asemenea, cauzate de limfoame, reactii la transfuzii sanguine, si de administrarea anumitor medicamente. Frisoanele neacompaniate de febra reprezinta un raspuns normal la expunerea la temperaturi crescute.

De ce sunt frisoanele insotite de febra?

Febra apare, de regula, cand substantele pirogene exogene (microorganisme infectioase, toxine) activeaza pirogenii endogeni, care stimuleaza receptorii din hipotalamus sensibili la temperatura, si reseteaza termostatul hipotalamic la un nivel mai inalt. Astfel, organismul simte senzatia de frig si reactioneaza prin o serie de mecanisme compensatoare, precum contractii musculare ritmice sau frisoane. Aceste contractii musculare genereaza la randul lor caldura corporala si contribuie la aparitia febrei.

Cauze

Abcesul hepatic. Infectia debuteaza abrupt, cu frisoane, febra, grata, varsaturi, diaree, anorexie si sensibilitate si durere in cadranul abdominal superior drept, care poate iradia la umarul drept.

Abcesul pulmonar. Abcesul pulmonar cauzeaza frisoane, transpiratii, durere in piept, dispnee, slabiciune, cefalee, stare de rau, anorexie, pierdere in greutate si tuse productiva cu sputa purulenta, urat mirositoare si uneori cu sange.

Abcesul renal. Abcesul determina initial febra si frisoane spontane. Ulterior apar durere in flanc, spasm al muschilor abdominali si hematurie tranzitorie.

Anemia hemolitica. In anemia hemolitica acuta apar frisoane fulminante alaturi de febra si dureri abdominale. Pacientul dezvolta rapid icter si hepatomegalie. De asemenea, poate apare splenomegalia.

Antraxul inhalator. Boala infectioasa acuta cauzata de catre bacteria gram pozitiva Bacillus anthracis. Antraxul inhalator este determinat de inhalarea sporilor bacterieni gasiti in aer. Semnele si simptomele initiale sunt asemanatoare cu cele din gripa: febra, frisoane, slabiciune, tuse si durere in piept. Boala se manifesta in general in doua stadii intre care exista o perioada de recuperare. Cel de-al doilea stadiu se dezvolta spontan, cauzand deteriorare rapida a starii de sanatate prin febra, dispnee, stridor si hipotensiune; decesul urmeaza de obicei in decurs de 24 de ore.

Artrita septica. Febra si frisoanele acompaniaza durerea, inflamatia si inrosirea articulara cauzate de aceasta afectiune.

Bacteriemia gram negativa. Aceasta infectie provoaca frisoane spontane si febra, greata, varsaturi, diaree, si prostratie.

Boala Hodgkin. Boala este caracterizata prin mai multe zile sau saptamani de febra si frisoane, ce alterneaza cu perioade lipsite de aceste manifestari. Produce frecvent limfoadenopatie regionala, ce poate progresa spre hepatosplenomegalie. De asemenea, mai pot fi prezente diaforeza, oboseala si prurit.

Boala inflamatorie pelvina. In aceasta infectie, frisoanele si febra sunt de obicei insotite de durere si sensibilitate in regiunea inferioara a abdomenului, scurgeri vaginale purulente, sangerari menstruale anormale, greata, varsaturi, si disurie.

Boala legionarilor. La 12-48 ore de la debutul bolii, bolnavul dezvolta spontan frisoane si febra crescuta. Semnele si simptomele prodromale caracteristice sunt: stare de rau, cefalee, diaree, anorexie, mialgie difuza si slabiciune generala. Tusea neprodructiva initial progreseaza spre o tuse productiva, cu sputa mucoida sau mucopurulenta si posibil cu sange. Majoritatea pacientilor prezinta si greata, varsaturi, tahipnee, tahicardie si transpiratii moderate.

Boala Lyme. Infectia este transmisa prin muscatura capuselor, la nivelul careia apar papule sau macule rosietice. Este asociata cu frisoane, febra, stare de rau, oboseala, limfoadenopatie, artralgie, si iritatii cutanate. Daca nu este tratata, boala Lyme, poate cauza nevrita nervilor cranieni, insotita de paralizie faciala, blocuri cardiace, artrita.

Colangita. Colangita este adesea caracterizata prin triada Charcot: frisoane asociate cu febra, durere abdominala si icter. Pacientul poate prezenta si prurit, slabiciune si oboseala.

Endocardita infectioasa. Infectia determina instalarea spontana de frisoane intermitente insotite de febra, hematurie, hemoragie oculara, pete Roth, si semne de insuficienta cardiaca (dispnee, edem periferic).

Febra Q. Febra Q este o boala ricketsiala cauzata de Coxiella burnetii, microorganism intalnit la vite, oi si capre. Infectia la oameni rezulta de obicei in urma expunerii la lapte, urina, fecale sau alte substante contaminate provenite de la animalul infectat. Printre manifestarile prezente se numara febra, frisoane, cefalee severa, stare de rau, durere in piept, greata, varsaturi si diaree. Febra se poate mentine pana la 2 saptamani. In cazurile severe, bolnavii pot dezvolta hepatita sau pneumonie.

Febra tifoida. Aceasta afectiune poate cauza initial frisoane spontane si febra crescuta. Cel mai frecvent, insa temperatura corporala creste treptat timp de 5-7 zile, fiind insotita de frisoane. Cefaleea, durerea abdominala, constipatia si splenomegalia apar la sfarsitul primei saprtamani de boala. Mai tarziu, pacientul poate dezvolta tuse seaca, delir, distensie abdominala semnificativa, scadere in greutate, oboseala profunda, si diaree.

Infectia cu virus Influenza. Aceasta afectiune provoaca frisoane, febra, stare de rau, cefalee, mialgie, tuse neproductiva, care se instaleaza spontan. Unii pacienti dezvolta spontan rinita, rinoree, laringita, conjunctivita, raguseala, durere in gat. Frisoanele dispar in general dupa primele zile de boala, insa febra intermitenta, slabiciunea, si tusea, pot persista pana la o saptamana.

Limfangita. Limfangita acuta produce frisoane si semne si simptome sistemice, precum febra, stare de rau si cefalee.

Limfogranulomul venerian. Aceasta afectiune provoaca frisoane, febra, limfoadenopatie, cefalee, anorexie, mialgie, artralgie si pierdere in greutate. Leziunea genitala primara este o papula sau o mica eroziune care precede implicarea limfatica si se vindeca spontan in cateva zile.

Malaria. Ciclul paroxismal al malariei debuteaza cu o perioada de frisoane ce dureaza 1-2 ore. Aceasta este urmata de o febra crescuta, timp de 3-4 ore si apoi de 2-4 ore de diaforeza. Paroxismele au loc la fiecare 48-72 ore, atunci cand boala este cauzata de Plasmodium malariae, si la fiecare 32-40 ore, cand este provocata de Plasmodium vivax sau Plasmodium ovale. Pacientul prezinta, de asemenea, cefalee, dureri musculare, si posibil hepatosplenomegalie.

Medicamente. Amfotericina B este un medicament asociat cu aparitia frisoanelor. Fenitoina este un agent medicamentos ce poate provoca frecvent febra medicamentoasa care contribuie la instalarea frisoanelor. Administrarea intravenoasa de bleomicina si administrarea orala intermitenta a unui medicament antipiretic poate de asemenea cauza frisoane.

Otita medie. Otita medie supurativa acuta provoaca frisoane cu febra si durere otica puternica. Pacientul prezinta de regula o slabire usoara a auzului si un timpan hiperemic proeminent. Cand timpanul se rupe puroiul acumulat in urechea medie se scurge prin canalul auditiv, iar bolnavul are o senzatie de usurare.

Pielonefrita. In pielonefrita acuta pacientul dezvolta frisoane, febra crescuta, greata, varsaturi, anorexie, oboseala, mialgie, durere in flanc, hematurie sau urina tulbure, si urinari frecvente si senzatie de arsura la urinare.

Pneumonia. Un frison unic indica de obicei instalarea spontana a pneumoniei pneumococice. Alte tipuri de pneumonie cauzeaza frisoane intermitente. In orice forma de pneumonie semnele si simptomele pot include: febra, tuse productiva cu sputa cu sange, durere in piept, dispnee, tahipnee, tahicardie, anorexie, oboseala, cefalee, cianoza si diaforeza.

Psitacoza. Aceasta boala debuteaza tipic cu frisoane, febra, cefalee, mialgie, epistaxis si prostratie, instalate spontan. Initial apare o tuse seaca, ce progreseaza spre tuse productiva, cu sputa mucoida si sange. Persoana afectata mai poate prezenta tahipnee, fotofobie, distensie si sensibilitate abdominala, greata, varsaturi si, rar, durere in piept.

Reactie la transfuzii. O reactie hemolitica poate determina aparitia frisoanelor in cursul transfuziei sau imediat dupa transfuzie. O reactie febrila nonhemolica poate de asemenea provoca aparitia frisoanelor.

Sepsis puerperal. Frisoanele si febra crescuta din sepsisul puerperal pot debuta cel mai devreme la 6 ore si cel mai tarziu la 10 zile de la nastere sau de la avort. Pacienta mai poate prezenta scurgeri vaginale purulente, un uter sensibil si marit, durere abdominala, durere de spate si posibil greata, varsaturi si diaree.

Sindromul de imunodeficienta dobandita (SIDA). Aceasta afectiune fatala este cauzata de infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV), transmis prin sange sau sperma. Pacientul dezvolta in general limfoadenopatie si poate prezenta oboseala, anorexie, pierdere in greutate, diaree, diaforeza, afectiuni cutanate, si semne de infectie a tractului respirator superior. Infectiile oportuniste pot provoca boli grave la acesti pacienti.

Sinuzita. In sinuzita acuta, frisoanele sunt insotite de febra, cefalee, si durere si sensibilitate deasupra sinusurilor afectate. Sinuzita maxilara produce durere desupra obrajilor si dintilor superiori; sinuzita etmoidala - durere in regiunea ochilor; sinuzita frontala - durere in zona spancenelor; sinuzita sfenoidala - durere in spatele ochilor. Principalul indicator al sinuzitei este scurgerea nazala, care este, de regula, cu sange timp de 24-48 ore inainte sa devina treptat purulenta.

Socul septic. Initial, socul septic determina frisoane, febra si posibil greata, varsaturi si diaree. Pielea bolnavului este inrosita, calda si uscata. Tensiunea arteriala este normala sau usor scazuta. Pe masura ce socul septic progreseaza, membrele devin reci si cianotice, si bolnavul dezvolta oligurie, sete, anxietate, neliniste, confuzie si hipotensiune. Ulterior el va prezenta o piele rece si umeda, un puls rapid, hipotensiune severa, oligurie persistenta sau anurie, semne de insuficienta respiratorie si coma.

Terapia intravenoasa. Infectia ce poate sa apara in locul de insertie a perfuziei poate provoca frisoane, febra crescuta, si roseata, sensibilitate, caldura si induratie locale.

Tifosul. Tifosul este o boala ricketsiala transmisa la oameni de catre insecte. Semnele si simptomele initiale sunt cefaleea, mialgia, artralgia si starea de rau, si sunt urmate de instalarea spontana a frisoanelor, febrei, gretii si varsaturilor.

Tuberculoza miliara. In forma acuta a acestei boli bolnavii sufera de frisoane intermitente, febra crescuta si transpiratii nocturne.

Tularemia. Boala infectioasa cauzata de bacteria gram negativa Francisella tularensis. Acest microorganism se intalneste la animalele salbatice, in apa si in solurile moi. Este transmisa la oameni prin muscatura unei insecte sau a unei capuse infectate, prin consumul apei contaminate sau prin inhalarea bacteriei. Semnele si simptomele bolii includ febra, frisoane, cefalee, milagie generalizate, tuse neproductiva, dispnee, durere in piept si empiem, instalate spontan.

Cauzele rare ale aparitiei frisoanelor includ: bruceloza, scarlatina, tifosul epidemic, leptospiroza, coriomeningita lemfocitara, tularemia pulmonara si febra recurenta.

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!



© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii