Compozitie: O fiola (2 ml solutie injectabila) contine sulfat de gentamicina 80 mg si excipienti: p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de propil, edetat disodic, metabisulfit de sodiu, apa distilata pentru preparate injectabile.
Indicatii: Gentamicina este indicata pentru tratamentul infectiilor sistemice severe datorate indeosebi unor bacterii gram negativ aerobe sensibile. Aceste infectii sunt:
- septicemie sau alte infectii sistemice severe
- infectii intraabdominale: peritonita, abcese, colangita (de regula, in asociere cu metronidazol sau clindamicina)
- infectii neonatale severe
- infectii ale aparatului renal
- infectii secundare arsurilor, leziunilor traumatice sau chirurgicale
- tularemie
- endocardita (de obicei in asociere cu un antibiotic beta-lactamic)
In plus, gentamicina este indicata in profilaxia infectiilor postoperatorii intraabdominale, indeosebi atunci cand este implicat aparatul urinar sau intestinul. Cand interventia chirurgicala se adreseaza intestinului, o singura doza de gentamicina se asociaza cu metronidazol sau cu clindamicina.
Contraindicatii: Hipersensibilitate la gentamicina sau la oricare dintre componentii produsului; miastenia gravis.
Reactii adverse: Gentamicin are efect vestibulotoxic, ototoxic si nefrotoxic, de asemenea are efect inhibitor asupra transmiterii neuromusculare. Riscul de hipoacuzie si al tulburarilor renale creste cu persistenta cronica a concentratiei plasmatice de gentamicina > 2 microg/ml. In anumite cazuri valorile mari ale concentratiei plasmatice a medicamentului nu au un impact semnificativ asupra manifestarilor toxice mentionate mai sus.
Tulburarile acustice si vestibulare nu sunt frecvente dar sunt importante, deoarece, de regula sunt ireversibile, iar afectarea poate continua chiar si dupa intreruperea administrarii. Initial, pierderea auzului se manifesta prin diminuarea acuitatii pentru sunete inalte. Masurarea acuitatii auditive cu ajutorul unui audiometru semnaleaza pierderea auzului inaintea aparitiei semnelor clinice. Semnele initiale ale pierderii auzului includ tinitus si senzatie de presiune in urechi. Manifestarile clinice ale afectarii vestibulare includ greata, varsaturi, vertij, slabiciune si nistagmus. Investigatiile audiometrice au demonstrat tulburari acustice la 22% dintre pacienti. Riscul tulburarilor acustico-vestibulare este mai mare la pacientii cu afectiuni preexistente ale acestor organe, la cei cu insuficienta renala, la cei tratati anterior cu alte medicamente ototoxice, la cei care nu sunt corect hidratati si la cei tratati timp indelungat sau cu doze mari de gentamicina.
Frecventa reactiilor nefrotoxice este mai mare la batrani, femei, la pacientii cu afectare renala, la cei insuficient hidratati, la cei cu sindrom nefrotic sau nefropatie diabetica si la cei tratati cu alte medicamente nefrotoxice. Tulburarile sunt reversibile si se manifesta prin cresterea concentratiei serice de creatinina. Afectarea renala poate fi evitata prin hidratarea corecta a pacientului. Rar, s-a semnalat afectarea transmiterii neuromusculare (paralizie neuromusculara). Aceasta a fost asociata cel mai frecvent cu administrarea intravenoasa rapida sau cu administrarea unor doze mari de gentamicina in cavitatea pleurala sau peritoneala.
Alte reactii adverse posibile includ reactii de hipersensibilitate, cresterea temperaturii corporale, eozinofilie, neutropenie, trombocitopenie, valori mici ale hemoglobinei, hipocalcemie, hipokaliemie, hipomagnezemie, cefalee, oboseala, parestezii, tulburari vizuate si extrasistole.
Mod de administrare: Gentamicin se administreaza intramuscular sau intravenos, folosindu-se aceleasi doze. Gentamicin poate fi injectat direct in vena sau administrat printr-un cateter intravenos. Timpul de injectare este de 2-3 minute. Atunci cand doza zilnica totala este administrata odata, timpul de injectare este de 15 minute.
Datorita efectului postantibiotic prelungit al gentamicinei, eficacitatea dozelor urmatoare, administrate in perioada in care efectul postantibiotic se mentine inca activ, este mica, deoarece in acest interval bacteriile sunt mai putin sensibile la gentamicina. Pentru realizarea unei eficacitati terapeutice maxime, administrarea gentamicinei intr-o doza zilnica unica confera un dublu avantaj: actiune bactericida mai puternica, rezultata din concentratia mare de medicament si actiune bactericida mai mare a dozelor urmatoare, rezultata din prelungirea intervalului de timp dintre doze.
Administrarea gentamicinei intr-o doza zilnica unica nu se recomanda la pacientii cu imunodeficiente (neutropenie), cu insuficienta renala severa, cu endocardita sau in timpul sarcinii.
Pacienti cu functie renala normala
Varsta |
Doza |
Adulti si copii peste 12 ani |
2-5 mg/kg si zi, intramuscular sau intravenos, fractionat in 1-3 prize* |
Copii intre 2 saptamani si 12 ani |
6 mg/kg si zi, intramuscular sau intravenos, fractionat in 1-3 prize |
Nou-nascuti pana la 2 saptamani |
6 mg/kg si zi, intramuscular sau intravenos, fractionat in 2 prize |
* Cand gentamicina se administreaza in doze multiple, doza initiala la adult este de 1,5-2 mg/kg, indiferent de functia renala, pentru a asigura concentrate plasmatice maxime adecvate.
La nou-nascuti, sugari si copii, aceleasi doze, in functie de greutatea corporala, realizeaza concentratii plasmatice mai mici decat la adulti. La acest grup de pacienti se recomanda doze terapeutice putin mai mari; la copii, din motive de sigurante, se recomanda determinarea zilnica a concentratiei plasmatice a gentamicinei.
La o ora de la administrare, concentratia plasmatica trebuie sa fie de cel putin 4 microg/ml.
Atunci cand gentamicina se administreaza in doze multiple, concentratia plasmatica, determinata inaintea administrarii dozei urmatoare, nu trebuie sa depaseasca 2 microg/ml. Atunci cand administrarea se face intr-o doza unica, concentratia plasmatica, determinata inaintea administrarii dozei urmatoare, nu trebuie sa depaseasca 1 microg/ml.
Pentru o perfuzie intravenoasa, de scurta durata, gentamicina trebuie dizolvata in 100-200 ml solutie salina izotona sau in solutie de glucoza 5%. Concentratia de gentamicina din solutie nu trebuie sa depaseasca 1 mg/ml.
Pacienti cu insuficienta renala
Pacientii cu insuficienta renala necesita ajustarea dozei zilnice de gentamicina. Ei trebuie sa primeasca aceeasi doza initiala ca si pacientii cu functie renala normala. In continuarea tratamentului, doza zilnica va fi ajustata, fie prin prelungirea intervalului dintre administrari, fie prin micsorarea dozei pentru o administrare.
Doze pentru pacientii cu insuficienta renala
Uree |
|
|
Doza pentru o administrare si intervalele dintre doze |
||
mg/100 ml |
mmol/l |
ml/min |
ml/s |
mg/100 ml |
|
<40 |
<6,8 |
>70 |
0,5-1,16 |
<1,4 |
80 mg* la intervale de 8 ore |
40-100 |
6,8-17 |
30-70 |
1,4- 1,9 |
80 mg* la intervale de 12 ore |
|
100-200 |
17-34 |
10-30 |
0,16-0,5 |
1,9-2,8 |
80 mg* la intervale de 18 ore |
2.8 - 3.7 |
80 mg* la intervale de 24 ore |
||||
|
3,7-5,3 |
80 mg* la intervale de 36 ore |
|||
> 200 |
> 34 |
5-10 |
0,08-0,16 |
5,3- 7,2 |
80 mg* la intervale de 48 ore |
* 60 mg, daca greutatea corporala este sub 60 kg.
Micsorarea dozelor si prelungirea intervalului dintre doze sunt masuri la fel de adecvate pentru ajustarea dozajului zilnic. Totusi, trebuie amintit faptul ca dozele de mai sus sunt aproximative si ca administrarea acelorasi doze la pacienti diferiti poate determina concentratii plasmatice diferite ale medicamentului. De aceea, este necesara masurarea concentratiilor plasmatice ale gentamicinei, iar dozele trebuie ajustate in concordanta. Concentratia plasmatica a gentamicinei, determinata la 30-60 min de la administrarea intravenoasa sau intramusculara, trebuie sa fie de cel putin 5 mg/ml. Doza de gentamicina administrata la sfarsitul fiecarei sedinte de dializa este de 1-1,5 mg/kg. In cazul dializei peritoneale, o doza de 1 mg/kg gentamicina trebuie adaugata la 2 I lichid de dializa.
Durata tratamentului - 7-10 zile; in cazul infectiilor foarte severe si complicate gentamicina se poate administra un timp mai indelungat.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii