Compozitie: Flacon cu substanta liofilizata a 20 mg alteplase. Flacon substanta liofilizata a 50 mg alteplase. Flacoane solvent a 20, respectiv 50 ml apa distilata.
Indicatii: Tratamentul fibrinolitic al infarctului de miocard, la pacientii la care tratamentul poate fi inceput in termen de 6-12 ore de la manifestarea primelor simptome. Tratamentul trombolitic in embolia pulmonara masiva acuta, cu instabilitate hemodinamica.
Se recomanda ca diagnosticul sa fie confirmat, atunci cand este posibil, prin intermediul unor teste obiective ca, de exemplu angiografia pulmonara sau proceduri neinvazive, de exemplu explorarea ecografica pulmonara. Nu exista date referitoare la efectele pozitive asupra mortalitatii si a prognosticului pe termen mai lung, in ceea ce priveste embolismul la pacientii cu o hemodinamica instabila.
Contraindicatii: Actilyse nu se va utiliza la pacientii la care este cunoscut un risc crescut de hemoragie prin: diateza hemoragica, tratamentul cu anticoagulante orale, sangerare periculoasa sau grava, recenta sau manifesta, antecedente de hemoragie cerebrala, cu 2 luni inaintea unei interventii intracerebrale sau intraspinale, retinopatie hemoragica, de exemplu in diabet, traumatism grav recent (mai putin de 10 zile), masaj cardiac extern traumatizant, manevre obstetricale, interventii majore, punctii recente ale unor vase de sange necompresibile (de exemplu punctie in vena jugulara sau subclaviculara), hipertensiune arteriala grava necontrolata, pericardita/endocardita de origine bacteriana, pancreatita, ulcer gastrointestinal depistat in cursul ultimelor trei luni, varice esofagiene, anevrism arterial, malformatii arteriale/venoase, accident vascular in cursul ultimelor 6 luni (cefaleea acuta poate indica o hemoragie intracraniana), neoplasm intracranian, neoplasm cu risc pronuntat de hemoragie, afectiuni hepatice grave, inclusiv insuficienta hepatica, ciroza, hipertensiune portala (varice esofagiene) si hepatita activa.
Reactii adverse: Cea mai frecventa reactie adversa asociata cu administrarea produsului Actilyse este sangerarea, care are ca rezultat o scadere a valorilor hematocritului si/sau ale hemoglobinei. Hemoragiile asociate tratamentului trombolitic se pot imparti in doua categorii: superficiale, datorate in general unor intepaturi sau afectiuni ale vaselor sanguine sau echimoze, epistaxis si gingivoragii, dar, in general, acestea nu au necesitat aplicarea unui tratament specific si interne, la nivelul tractului gastrointestinal, urogenital; retroperitoneale, SNC sau la nivelul organelor parenchimatoase.
In cursul unor studii in care pacientii au fost tratati conform rutinei clinice, adica fara cateterizarea inimii stangi, transfuzia de sange a fost necesara numai in cazuri rare. Hemoragia intracraniana a fost constatata in cazuri rare (mai putin de 1%). Daca apare o hemoragie cu potential grav, terapia fibrinolitica va trebui sa fie intrerupta.
In general, totusi, nu este necesar sa se inlocuiasca factorii de coagulare, datorita timpului scurt de injumatatire al Actilyse si a efectului redus asupra factorilor de coagulare sistemici. Totusi, daca este necesar, se recomanda administrarea de plasma proaspata congelata sau de sange proaspat. Se pot utiliza de asemenea, agenti antifibrinolitici sintetici. (Efectul heparinei administrate anterior poate fi antagonizat prin administrarea de sulfat de protamina.) Tratamentul cu Actilyse poate induce, in cazuri rare, embolie cu cristale de colesterol sau embolie trombotica. La nivelul organelor interesate, acest lucru poate produce consecintele corespunzatoare (de exemplu afectare renala, in cazul interesarii rinichilor).
La pacientii tratati cu Actilyse pentru infarctul de miocard, reperfuzarea, cu rezultate bune, este adesea insotita de aritmii. In acest caz, se poate impune administrarea terapiei antiaritmice conventionale. In cazuri rare, s-au constatat: greata, voma, scadere a tensiunii arteriale si crestere a temperaturii. Aceste reactii pot aparea si ca simptome concomitente in infarctul de miocard. S-au constatat de asemenea, in cazuri rare, reactii anafilactoide (urticarie, bronhospasm, hipotensiune). Nu s-a putut stabili o relatie cauzala in aceasta situatie. Nu s-a observat formarea de anticorpi dupa administrarea de alteplase. Nu s-au raportat reactii alergice clare in cazul administrarii de Actilyse.
Mod de administrare: Se recomanda ca Actilyse sa fie administrat cat mai curand posibil dupa manifestarea primelor simptome. In conditii aseptice, continutul flaconului de Actilyse (20 sau 50 mg substanta activa) se dizolva cu apa distilata (20 sau 50 ml, in functie de cantitatea de substanta activa continuta), pentru a obtine concentratia necesara de Actilyse 1 mg/1 ml care se administreaza intravenos. Solutia reconstituita poate fi in continuare diluata cu ser fiziologic (0,9%) pana la obtinerea unei concentratii de minimum 0,2 mg/ml.
Infarctul de miocard: In primele 6 ore, la pacientii peste 65 kg: 15 mg in injectie intravenoasa in bolus, apoi 50 mg in perfuzie, in cursul primelor 30 de minute, urmata de 35 mg in perfuzie timp de 60 de minute, pana la atingerea dozei maxime de mg. La pacientii sub 65 kg: 15 mg prin injectare intravenoasa in bolus, apoi 0,75 mg/kg corp, timp de 30 min (maximum 50 mg), urmata de 0,5 mg/kg corp, timp de 60 minute, pana la atingerea dozei maxime de 35 mg. Peste 6 ore, dar pana la 12 ore: 10 mg prin injectie intravenoasa in bolus, 50 mg perfuzie in cursul primei ore, perfuzia a 10 mg, in 30 de minute, pana la atingerea dozei maxime de 100 mg, in cursul urmatoarelor 3 ore. La pacientii sub 65 kg doza totala nu va depasi 1,5 mg/kg corp. Tratament adjuvant: Heparina, timp de cel putin 24 de ore. Se recomanda sa se inceapa tratamentul prin injectarea in bolus a 5 000 unitati de heparina si sa se continue cu perfuzarea a 1 000 unitati pe ora. Perfuzia se va adapta in functie de valorile timpului de protrombina, care trebuie sa scada de 1,5 pana la de 2,5 ori din valoarea initiala. Acid acetilsalicilic administrat imediat ce acest lucru este posibil dupa inceperea trombozei si se va continua in primele luni dupa producerea infarctului de miocard.
Embolie pulmonara: 10 mg, prin injectare intravenoasa in bolus, timp de 1-2 min, 90 mg prin perfuzare intravenoasa, timp de 2 ore. Doza totala de 100 mg Actilyse in cursul a doua ore. La pacientii sub 65 kg doza totala nu va depasi 1,5 mg/kg corp. Tratament adjuvant: Dupa tratamentul cu Actilyse, se va incepe (sau relua) administrarea heparinei, atunci cand valorile timpului de protrombina se situeaza sub nivelul unei valori care reprezinta de doua ori limita normala. Doza ce urmeaza a fi perfuzata se adapteaza in functie de valorile timpului de protrombina, care vor fi de 1,5 pana la 2,5 ori din valoarea initiala.
Precautii: Riscul de hemoragie cerebrala este mai mare la pacientii varstnici, dar si eficacitatea tratamentului este mai mare la aceasta categorie de pacienti si de aceea se recomanda analiza atenta a raportului dintre risc si beneficiu. Ca si in cazul altor produse trombolitice, beneficiul terapeutic scontat va trebui sa fie analizat cu foarte multa atentie in raport cu riscul potential, mai ales la pacientii cu: traumatisme recente de mica importanta, ca de exemplu, biopsii, punctii ale vaselor mari, injectii intramusculare, masaj cardiac pentru resuscitare; afectiuni caracterizate printr-un risc hemoragic accentuat.
Doza maxima de Actilyse este de 100 mg - depasirea acesteia creste riscul de hemoragie cerebrala indiferent de varsta sau greutatea pacientului. Nu exista date referitoare la readministrarea produsului Actilyse. Se pare ca Actilyse nu produce reactii anafilactice. Daca se manifesta o reactie anafilactica, perfuzarea va fi intrerupta si se va aplica tratamentul adecvat pentru astfel de situatii. In momentul de fata, experienta in ceea ce priveste utilizarea produsului in tratamentul copiilor este limitata.
Sarcina si alaptare: Experienta in ceea ce priveste administrarea Actilyse in cursul sarcinii si alaptarii este limitata. In cazul unei afectiuni acute care prezinta un risc pentru pacienta, se va evalua beneficiul aplicarii tratamentului in raport cu riscul potential. Nu s-au constatat efecte teratogene la animalele gestante, dupa perfuzarea i.v. a unor doze eficiente din punct de vedere farmacologic. La soareci, embriotoxicitatea (embrioletalitate, intarzierea cresterii) a fost indusa prin administrarea unei doze mai mari de 3 mg/kg corp/zi. Nu s-au constatat efecte asupra dezvoltarii peri- si post-natale sau asupra parametrilor de fertilitate la sobolanii carora li s-au administrat doze de pana la 10 mg/kg corp/zi.
Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!
© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii