Boli si afectiuni grupate alfabetic

Caria de biberon

Este o carie acuta, cu evolutie rapida atat in suprafata cat si in pronfunzime, si care debuteaza la copii de varsta mici (imediat dupa eruptia dintilor).

La baza aparitiei cariei de biberon stau obiceiurile alimentare cariogene:

alimentatie prelungita, bogat zaharata
alimente ca: lapte indulcit, siropuri, sucuri de fructe (acide), miere, gem, administrate sau nu cu biberonul cu o frecventa mare pe zi si inainte de culcare inaintea igienei orale
impregnarea cu zaharuri sau miere a suzetei
alimentarea copilului noaptea cand afluxul salivar este scazut
alimentatia naturala la san peste varsta de 1 an

Alti factori importanti in aparitia acestei carii sunt infectia bacteriana si susceptibilitatea copilului.

Caria de biberon debuteaza la o varsta mica, intre 1 an jumatate - 1 an si 8 luni. Este localizata in special la nivelul maxilarului, unde dinti sunt afectati in ordinea eruptiei: incisiv, molar 1, canin, molar 2. La mandibula, pot fi afectati molarul 1, caninul, molarul doi, dar mai tarziu.

Daca caria avanseaza mult pot aparea fracturi ale dintelui sau poate fi afectata pulpa dentara. Astfel apar pulpite, mai ales gangrene complicate cu parodontite apicale acute.

Caria poate provoca multiple tulburari functionale ale masticatiei, fonatiei, fizionomiei si tulburari generale - este afectata cresterea generala (inaltime si greutate scazute). Datorita acestor complicatii pot aparea extractii precoce.

Distributia cariei de biberon este simetrica sau asimentrica in functie de pasajul lichidului indulcit.

Diagnostic

Caria de biberon poate fi depistata la un examen clinic prin radiografie.

Se fac de asemenea teste salivare determinarea cantitatii si calitatii de saliva.

Tratament

Tratamentul cariei de biberon este complex si dificil din cauza numarului mare de dinti afectati, a gravitatii cariilor si din cauza copiilor mici si necooperanti. Exista 2 tipuri de tratament:

tratament profilactic
tratament curativ restaurator

Tratamentul profilactic consta in:

intarirea structurilor dentare prin fluorizari generale (sub forma de pastile sau picaturi), in continuu de la varsta de 6 luni pana la varsta de 14-15 ani; sau macar pana la formarea tuturor coroanelor dintilor permanenti (7-10 ani).
reducerea infectiei bacteriene prin administrare locala de fluor (lacuri speciale, Clorhexidina in clatiri). Nu se aplica decat la copii care au deprins abilitatea de a scuipa, adica mai mari de 3 ani.
controlarea si corectarea dietei si a obiceiurilor vicioase: intreruperea alimentarii cu lichide indulcite cu biberonul (dupa 1-1.2 ani), intreruperea alimentarii prelungite la san, modificarea orarului alimentatiei (nu se hraneste copilul inainte de culcare), evitarea alimentelor cu produse cariogene, etc.
igiena orala: la primii dinti se face cu tifon pe deget, apoi se trece la perie moale fara pasta. Dupa ce copilul invata se scuipe se foloseste si pasta de dinti.
sigilari: netezirea suprafetelor dentare (ale molarilor) afectate cu intrumentar rotativ (freze), si aplicarea de material "sigilant" pentru a preveni aparitia cariilor

Tratamentul restaurator se face in functie de gradul de afectare si in funtie de distructia coronara.

Daca caria nu este complicata (nu a atins pulpa dentara) iar gradul de distructie al tesuturilor dure nu este mare, se fac obturatii (plombari) fizionomice. Daca pulpa nu este afectata, dar distructia coronara este mai mare se aplica coroane prefabricate fizionomice.
Daca pulpa este afectata, inainte de aplicarea obturatiilor sau coroanelor, se face terapie endodontica.

Febra? Durere de spate? Afla cele
mai comune cauze ale semnelor si
simptomelor tale

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!