Trimite unui prieten Printeaza pagina

Dezvoltarea vorbirii copilului

Vorbirea nu apare in mod spontan sau intamplator. Ea este un rezultat al educarii copilului si a unei normale dezvoltari a organismului acestuia. Pana cand vorbirea poate sa serveasca drept mijloc de comunicare cu cei din jur, este nevoie de un lung proces de invatare, de asimilare, care dureaza de la nastere si pana la un an si jumatate, un an si opt luni.

In primele doua saptamani, cuvantul nu-l impresioneaza deloc pe copil. In prima luna de viata, datorita dezvoltarii auzului, cuvantul incepe sa devina pentru copil un stimul, insa foarte slab.

In conditii normale de viata si de educatie, copilul diferentiaza si recunoaste vocea mamei, intrucat aceasta este legata de satisfacerea nevoilor sale. De aceea spre sfarsitul lunii a doua, copilul incepe sa se orienteze, recunoscand vocea mamei. Astfel, cand aude vocea mamei se opreste din plans pentru cateva secunde si intoarce capul spre locul de unde vine aceasta. Daca fata mamei exprima bucurie si ea ii vorbeste afectuos, cald, copilul reactioneaza inviorandu-se, zambind.

Tipatul face parte dintre primele reactii vocale ale copilului.

Spre sfarsitul lunii a doua si in lunile ce urmeaza, sunetele emise (scoase) de copil imita muzicalitatea vorbirii mamei. Pentru a oferi copilului mai des posibilitatea imitatiei, se recomanda ca parintii, mai ales mama, sa vorbeasca, sa ii cante cat mai des.

Prin lunile a trei si a patra, auzuleste mai dezvoltat. Copilul face deosebire intre o voce rastita si una calma, blanda, rectionand adecvat.Vorbirea adultului capata deci o semnificatie emotionala, devine un mijloc de legatura afectiva.

Din luna a treia de viata apare ganguritul (emisiuni vocale intre sunetul nearticulat si vocea umana). Intre sunetele pe care copilul le emite se contureaza: B, P, M, A, O. Ganguritul prezinta importanta pentru exersarea miscarilor organelor de vorbire ale copilului. De aceea, este necesar sa se incurajeze ganguritul prin raspunsuri, printr-o mimica de bucurie, prin vorbe calde. Prin utilizarea unor jucarii sonore simple poate fi stimulat auzul copilului.

La sfarsitul lunii a cincia de viata, copilul prezinta diverse reactii vocale: tipatul, pentru semnalarea starilor de neplacere, de teama; rasul cu voce, sonor; sunete din ce in ce mai nuantate, mai distincte in cadrul ganguritului.

Miscarile buzelor, ale maxilarelor, ale muschilor fetei parintilor constituie un model pe care copilul incearca sa-l imita in timpul reactiilor sale verbale. De aceea este bine sa i se vorbeasca intotdeauna in fata, in asa fel incat copilul sa poata urmari miscarile pe care le face adultul cand ii vorbeste.

In luna a sasea de viata copilul diferentiaza anumite grupe de sunete din vorbirea adultului. Apar primele sunete bine conturate, bine articulate. Acestea apar in silabe: ma, ba, pa, ta, pu, bo, ca, etc. Este cunoscut faptul ca se repeta de catre copii de mai multe ori o silaba, astfel incat se crede ca el spune primele cuvinte: mama, papa, tata. In fond este vorba despre inceputul perioadei de "lalalizare", perioada de mare importanta in aparitia si dezvoltarea vorbirii.Inceputul lalalizarii corespunde etapei in care copilul incearca sa paseasca daca este sustinut de subtiori.

La inceputul lunii a saptea, copilul poate sa pronunte grupuri sonore, despartite in silabe: pa-pa, ta-ta, ma-ma.

In luna a opta, copilul incepe sa numeasca jucariile si obiectele din jurul sau cu cate o silaba, folosind de obicei aceeasi silaba pentru denumirea mai multor obiecte.

Intre noua si unsprezece luni se produce un eveniment care inseamna o adevarata sarbatoare pentru parinti: copilul leaga silabele: ma-ma, ta-ta, in cuvintele mama, tata, articulate corect, nuantat si accentuat.

La varsta de un an se inregistreaza succese importatnte in dezvoltarea generala a copilului. Progrese deosebite se fac mai ales in ceea ce priveste miscarile. El incepe sa mearga nesprijinit, independent. Deplasarea copilului, contactul direct cu obiectele din jur, largirea continua a orizontului sau, contribuie mult la dezvoltarea vorbirii.

Perioada de dupa un an este perioada acumularii cuvintelor cu sens, cu inteles pentru copil.

In luna a douasprezecea de viata, copilul rosteste clar 10-20 de cuvinte, legate de diverse obiecte. El cunoaste denumirea mai multor obiecte insa nu o poate reproduce.

La un an, un an si doua luni, copilul normal dezvoltat poate pronunta: mama, tata, papa, apa, pis, nani, ham-ham si alte cuvinte monosilabice. De asemenea, poate denumi cu o silaba sau doua, cateodata insa modificat, anumite obiecte sau fenomene: "fu"(foc), "bu"(in brate), "bobo"(bomboane).

Cea mai mare bucurie a copilului este atunci cand poate sa pronunte corect cuvinte intregi.

Pentru ca pronuntarea este o operatiune destul de complicata, la inceput, copilul este nesigur. Pentru inlaturarea acestei nesigurante, el trebuie incurajat si atunci cand pronunta cuvinte vechi, cunoscute, dar mai ales, cand articuleaza cuvinte noi.

Intre un an jumatate - trei ani, copilul isi insuseste cuvinte in mare parte pe aceasta cale. Vorbirea si gandirea copilului se dezvolta intr-un ritm rapid, sub aspectul intelegerii vorbirii adultului, cat si sub acela al volumului de pe care le stapaneste, al insusirii structurii gramaticale.

Copilul intelege mai bine si mai exact vorbirea adulctului care este in legatura cu evenimentele, cu viata si experianta sa. Pentru ca el sa inteleaga cat mai usor sensul cuvintelor, este necesar ca acestea sa fie permanent legate de imagine, de obiect. Cuvintele care sunt insusite cel mai usor de catre copii sunt acelea care desemneaza obiecte necesare satisfacerii nevoilor sale, lucruri si actiuni legate de trebuintele sale zilnice, de joc.

O alta caracteristica a gandirii anteprescolarului, care explica felul vorbirii sale, este aceea ca el gandeste actionand. Copilul nu poate explica ceea ce face si, atunci, demonstreaza pe viu, executa. In explicatia sa actiunea ocupa primul loc, iar vorbirea locul al doilea.

O importanta deosebita pentru dezvoltarea vorbirii copilului il reprezinta formarea deprinderilor de autoservire (imbracatul, macatul independent, etc), si micile sarcini ce i se dau de catre adulti. Activitatea principala a copilului anteprescolar este jocul. In joc, copilul isi dezvolta gandirea, sentimentele, vorbirea, initiativa de a vorbi.

In acest interval de varsta, in afara faptului ca el isi imbogateste vocabularul, isi insuseste si structura gramaticala a limbii.

La varsta de un an si jumatate marea majoritatea cuvintelor din vocabularul copilului sunt substantive. Substantivul are si functia de verb (ex. "apa" poate sa insemne "da-mi apa", "uite apa", "curge apa", etc). pentru exprimarea actiunilor, a noilor relatii care se stabilesc cu cei din jur, a trebuintelor sale, in vorbirea sa apare o noua forma de exprimare verbala, verbul. Acesta indeplineste o noua functie a limbajului: indemnul la actiune. O data cu aparitia verbului se incheaga si propozitiile. Intre doi si patru ani apar in vorbirea copilului partile de vorbire: substantivul, verbul, pronumele, conjunctiile.

Cantitativ, vorbirea copilului cunoaste in perioada un an si jumatate-trei ani o mare dezvoltare. Astfel, de la 30-40 cuvinte, pe care copilul le stapaneste la inceputul acestiu interval, la doi ani el foloseste in mod current aproximativ 300 de cuvinte. La sfarsitul intervalului cifra se tripleaza, copilul cunoscand peste 900 de cuvinte.


Sfaturi sanatoase

Evita deshidratarea

Nu trebuie sa astepti pana ti se face sete pentru a te hidrata. Solutia cea mai potrivita este sa bei apa pe tot parcursul zilei pentru a preveni deshidratarea.

vezi urmatorul sfat!

Data ultimei menstruatii:

Selecteaza data ultimei
menstruatii pentru a afla data
probabila a nasterii

Toate informatiile oferite de site-ul nostru sunt strict orientative. Pentru un diagnostic sigur si un tratament adecvat adresati-va medicului specialist!



© 2010 Sfat Medical. Termeni si conditii