• Abcesul dentar
• Amigdalita (tonsilita)
• Alergia la medicamente
• Anemiile
• Arsurile solare
• Boala reumatismala
• Bruxismul
• Colica intestinala
• Colecistita
• Febra

Sifilisul (luesul)

Sifilisul primar

Leziunile sifilisului primar sunt sancrul sifilitic (sifilom) si adenopatia regionala (inflamarea ganglionilor).

Sancrul primar (sifilomul) tipic este o eroziune rotund-ovalara, cu diametrul de 0,5-2 cm, cu contur regulat, cu margini care se pierd in tesutul sanatos din jur si cu suprafata neteda, curata, de culoare rosie, acoperita de o secretie clara, bogata in germeni, care ii confera aspectul de "lacuit". Sifilomul tipic este unic, nedureros si este localizat in regiunea genitala. In lipsa tratamentului el se retrage spontan in decurs de 5-8 saptamani, fara cicatrice sau lasa o pata rosie-aramie sau bruna care dispare cu timpul si ea.

Sifiloamele genitale intereseaza urmatoarele zone:

• la barbati: glandul, santul balano-preputial, preputul, unghiul freno-preputial, baza frenului, teaca penisului. Cand afecteaza orificiul uretrei simuleaza o uretrita negonococica, iar cand este localizat in interiorul uretrei determina o intarire (durizare) a uneia din buzele orifiului uretral sau partii terminale a uretrei;
  
• la femei: labiile (rar), vaginul, clitorisul, orificiul urinar, colul uterin.

Sifiloamele atipice sunt considerate cele care au modificate urmatoarele caracteristici:

• perioada de incubatie: sifiloamele care apar mai devreme (sancru sifilitic precoce) sau mai tarziu (sancre sifilitice tardive) de 21 de zile de la contactul infectant. Sifiloamele precoce se intalnesc in cazul contaminarii cu un numar mare de Treponeme virulente si/sau la indivizii cu leziuni genitale preexistente (herpes simplex, balanita eroziva, escoriatii traumatice etc.). Sifilomul tardiv se remarca la persoane care au urmat tratamente cu antibiotice treponemicide in doze insuficiente (pentru diverse alte afectiuni). In acest caz este posibil chiar ca sancrul sifilitic sa nu apara, desi infectia s-a produs, realizandu-se asa-numitul , "sifilis decapitat". Aceasta forma a infectiei treponemice poate apare si dupa transfuzii cu sange de la un bolnav cu sifilis primar seropozitiv sau secundar, sau in cazul infectarii cu un numar mic de treponeme;
• numarul leziunilor: sifiloame multiple de aceeasi varsta (provin in urma aceluiasi contact sexual), de varste diferite (provin din contacte succesive). Sifiloamele multiple pot fi localizate in aceeasi regiune sau pot interesa zone diferite, putand fi atat genitale cat si extragenitale (sifiloame multipolare)
  
• dimensiunea sancrului: sancre sifilitice pitice (sub 0,5 cm), care trec neobservate si sancre sifilitice gigante (peste 2 cm)
  
• morfologia leziunilor: sifiloame ulceroase, papulo-erozive (cu proeminente dure la suprafata pielii), hipertrofice (marite), difteroide (acoperite de membrane galben-cenusii), necrotice sau gangrenoase, de aspect inflamator (complicate cu suprainfectii) etc.;
  
• localizarea extragenitala a fost considerata atipica si este prezenta in 7-15% din cazuri, incidenta lor fiind in crestere ca urmare a modificarii comportamentului sexual. Cele mai frecvente localizari extragenitale sunt, in ordine, la nivelul:
  • extremitatii cefalice: buze (buza inferioara, in special); limba (pe fata superioara, in treimea anterioara, pe varf si marginile laterale); amigdale; gingii ; palatul dur (sifiloame dureroase); barbie si obraji. Cu totul exceptional se poate localiza pe nas, pe pleoape, pe ceafa, ureche sau scalp
  • perigenital: anal; intrarectal (determina crize dureroase cu emisie de scurgeri sanguinolente); pubian sau suprapubian ("sancrul de prezervativ", situat la baza penisului, la limita zonei protejate de prezervativ); pe coapsa;
  • localizari rare: mamelonare; pe brate; pe degete.
    

Adenopatia sifilitica primara este prezenta intotdeauna insotind sancrul sifilitic precum "umbra insoteste omul". Ea apare in a 7-a - a 8-a zi dupa constituirea sancrului si este vindeca in timp, putand persista saptamani sau chiar luni dupa disparitia sifilomului, permitand astfel un diagnostic retrospectiv.

Ganglionii sunt duri, mobili, fara aderente, bine delimitati, nedurerosi, neinflamatori (tegumentele de acoperire au aspect normal), nu abecedeaza (nu fac puroi) niciodata. Dimensiunile lor sunt moderate, exceptie facand adenopatiile sifiloamelor de la nivelul extremitatii cefalice (buze, amigdale, gingii) care sunt voluminoase.

Adenopatia sifilitica se vindeca spontan.

Complicatiile sifisului primar pot afecta ambele sexe. La barbati, ele cuprind fimoza (sancru localizat pe preput sau in santul balano-preputial), suprainfectie cu germeni banali (produce leziuni gangrenoase), elefantiazisul (umflarea exagerata prin edem) penisului si scrotulu, iar la femei - elefantiazisul labiilor mari si mici.