HOLOXAN 1g, pulbere pentru solutie perfuzabila
Substanta activa: Ifosfamidum
Producator: Baxter Oncology GmbH - Germania
Compozitie: Un flacon cu pulbere pentru solutie perfuzabila contine ifosfamida 1 g.
Indicatii: Tumori testiculare. In cadrul polichimioterapiei la pacienti cu tumori avansate, In stadiile II-IV conform clasificarii TNM (seminoame si non-seminoame), care raspund insuficient sau deloc la chimioterapia initiala.
Carcinom ovarian. In cadrul polichimioterapiei la pacientele cu tumori avansate (stadiile FIGO III si IV) dupa esecul chimioterapiei initiale, inclusiv cu derivati de platina.
Carcinom de col uterin. Ca monoterapie la pacientele cu tumori avansate (FIGO III si IV) si recurente.
Cancer mamar. Terapia paleativa a cancerului mamar avansat, refractar sau recurent.
Carcinom bronsic cu alt tip de celula decat celula mica. Ca monoterapie sau in cadrul polichimioterapiei la pacienti cu tumori metastatice sau inoperabile.
Carcinom bronsic cu celula mica (microcelular). In cadrul polichimioterapiei.
Sarcoame ale tesuturilor moi (inclusiv osteosarcom si rabdomiosarcom). Ca monoterapie sau in cadrul polichimioterapiei pentru rabdomiosarcom sau osteosarcom dupa esecul tratamentelor standard. Ca monoterapie sau in cadrul polichimioterapiei pentru alte sarcoame ale tesuturilor moi, dupa esecul terapiei chirurgicale si radioterapiei.
Sarcomul Ewing. In cadrul polichimioterapiei dupa esecul terapiei citostatice primare.
Carcinom pancreatic. Ca monoterapie sau in cadrul polichimioterapiei pentru tumori avansate, dupa esecul altor forme de tratament.
Limfoame non-Hodgkin. In cadrul polichimioterapiei la pacientii cu limfoame non-Hodgkin cu grad inalt de malignitate, care raspund insuficient sau deloc la terapia initiala. In cadrul polichimioterapiei la pacienti cu tumori recurente.
Boala Hodgkin. In chimioterapia combinata dupa esecul terapiei citostatice primare, la pacienti cu limfoame recurente sau refractare.
Contraindicatii: Ifosfamida este contraindicata la pacientii cu:
- hipersensibilitate cunoscuta la ifosfamida
- deprimare severa a functiei maduvei osoase (in special la pacientii tratati anterior cu agenti citotoxici sau radioterapie)
- inflamatia vezicii urinare (cistita)
- insuficienta renala si/sau obstructie urinara
- infectii acute
- sarcina si alaptare
Reactii adverse: La pacientii care primesc monoterapie cu ifosfamida, reactiile adverse toxice care limiteaza doza sunt mielosupresia si urotoxicitatea. Utilizarea unui medicament uroprotector, ca mesna, hidratarea abundenta si fractionarea dozelor pot reduce semnificativ incidenta hematuriei, in special macroscopice, asociata cu cistita hemoragica. Daca apare, leucopenia este, de obicei, usoara sau moderata. Alte reactii adverse semnificative includ alopecia, greata, varsaturile si toxicitatea la nivelul sistemului nervos central.
Infectii si infestari/ Tulburari respiratorii. Putin frecvent s-a raportat pneumonie. Pneumonita interstitiala si fibroza pulmonara interstitiala cronica pot apare foarte rar. Rareori, tulburarile pulmonare sunt acompaniate de semne clinice, respectiv tuse si dispnee, foarte rar evoluand spre insuficienta respiratorie. Au fost descrise cazuri foarte rare de edem pulmonar toxic-alergic.
Tumori benigne, maligne si neprecizate (inclusiv chisturi si polipi). Ca in cazul tuturor agentilor alchilanti, tratamentul cu ifosfamida implica un mic risc de dezvoltare a tumorilor secundare sau precursorilor acestora, ca sechele tardive. Printre altele au fost raportate carcinoamele de tract urinar si sindroamele mielodisplazice cu evolutie finala spre leucemie acuta. Studiile la animale au dovedit ca riscul de cancer al vezicii urinare poate fi marcat redus prin administrarea corespunzatoare de mesna.
Tulburari hematologice si ale sistemului limfatic/Infectii si infestari/Afectiuni vasculare/Afectiuni generale si reactii la locul injectarii. Mielosupresia este foarte frecventa, corelata cu doza si limitand doza. Consta in principal in leucopenie si, in mai mica masura, trombocitopenie asociata cu risc crescut de hemoragii. La doze mai mari leucopenia este aproape intotdeauna prezenta. In general anemia este o complicatie rara si nu se dezvolta decat dupa administrarea mai multor cure terapeutice. De obicei mielosupresia este reversibila, tratamentul putand fi administrat la intervale de 4-5 saptamani. Cand ifosfamida se ulilizeaza in asociere cu alti agenti mielosupresori poate fi necesara ajustarea dozei. Febra poate apare in contextul neutropeniei si poate insoti infectiile.
Pacientii cu mielosupresie severa au un risc crescut de infectii care pot evolua catre septicemie cu risc vital.
Exista anumite complicatii, ca tromboembolismul, CID (coagulare intravasculara diseminata) sau sindromul hemolitic uremie (SHU) care pot fi induse de o boala asociata, dar care se pot manifesta cu o frecventa crescuta in cazul chimioterapiei care include ifosfamida.
Tulburari ale sistemului imunitar /Tulburari vasculare/Tulburari ale tegumentului si tesutului subcutanat. In rare cazuri au fost raportate reactii de hipersensibilitate. Semnele clinice obisnuite sunt rash, febra, hipotensiune arteriala, etc. Foarte rar reactiile alergice pot evolua catre soc anafilactic.
Tulburari endocrine/Tulburari de metabolism si nutritie. In rare cazuri au fost observate SIADH (sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic), cu hiponatremie si retentie de apa si simptomele asociate (confuzie, crampe).
Tulburari osteomusculare si ale tesutului conjunctiv. In cazuri foarte rare, polichimioterapia incluzand ifosfamida poate reprezenta un factor care contribuie la declansarea rabdomiolizei. Tulburari psihiatrice/Tulburari ale sistemului nervos. Encefalopatia poate apare foarte frecvent si se poate instala in interval de cateva ore sau zile de la instituirea tratamentului cu ifosfamida. Encefalopatia si simptomele asociate sunt, de obicei, reversibile si dispar spontan in cateva zile de la administrarea ultimei doze de ifosfamida.
Letargia este simptomul de encefalopatie raportat cel mai frecvent, care rareori poate evolua de la somnolenta pana la coma. Alte simptome infrecvente includ tulburarile de memorie, psihoza depresiva, dezorientarea, anxietatea, ameteala, confuzia, halucinatiile si rareori sindromul cerebelos si incontinenta (fecala si urinara). Convulsiile si coma cu deznodamant fatal au fost raportate extrem de rar.
S-a raportat ameliorarea mai rapida a simptomelor in cazul administrarii albastrului de metilen la pacientii cu encefalopatie indusa de ifosfamida. Totusi, alte rapoarte nu sustin utilizarea albastrului de metilen in aceasta situatie. In consecinta, administrarea albastrului de metilen trebuie luata in considerare ca optiune terapeutica numai la pacientii cu encefalopatie foarte severa indusa de ifosfamida, dupa analiza raportului risc-beneficiu. Rareori poate surveni o polineuropatie.
Tulburari oftalmice. Rareori au fost raportate cazuri de vedere neclara si scaderea acuitatii vizuale. Tulburari cardiaceIInvestigatii. Rareori au fost raportate tulburari de ritm ventriculare si supraventriculare, supradenivelarea segmentului ST si insuficienta cardiaca, in special dupa administrarea unor doze foarte mari de ifosfamida. In cazuri foarte rare, aritmia poate duce la stop cardiac fatal.
Infarctul miocardic a fost raportat foarte rar, neputand fi totusi atribuit cu claritate tratamentului cu ifosfamida.
Tulburari gastro-intestinale/Tulburari de metabolism si nutritie/Tulburari generale si la locul administrarii. Greata si varsaturile sunt reactii adverse dependente de doza. Formele moderate pana la severe apar in aproximativ 50% din cazuri si pot duce la deshidratare. Anorexia, diareea si constipatia, ca si inflamatiile mucoasei orale de tip stomatita sau mucozita sunt destul de rare. In cazuri rare poate apare pancreatita acuta.
Tulburari hepatobiliare/Investigatii. Rareori pot apare tulburari functional hepatice, cu cresterea SGOT, SGPT, gamma-GT, FA si/sau bilirubinei.
Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat. Alopecia este o reactie adversa foarte frecventa. In functie de doza administrata si durata tratamentului, poate fi prezenta la 100% din pacienti, dar este in general reversibila. Pot apare cazuri rare de dermatita si foarte rar reactie cutanata toxica.
Au fost raportate cazuri foarte rare de reactie cutanata intensificata post radioterapie (sindromul post radioterapie).
Tulburari reno-urinare /Tulburari de metabolism si nutritie/Tulburari osteoarticulare si ale tesutului conjunctiv/Tulburari familiale, congenitale sau genetice.
Vezica urinara. Hematuria dupa administrarea de ifosfamida este o complicatie foarte frecventa, dependenta de doza.
Intreruperea tratamentului poate fi necesara in functie de severitatea hematuriei micro- sau macrosopice sau a cistitei hemoragice.
Alte semne clinice sunt disuria, polakiuria si alte semne de iritatie vezicala.
Rinichi. Ifosfamida induce nefropatii care se manifesta de obicei ca disfunctii tubulare sau, mai rar, glomerulare. Semnele clinice ale nefropatiei induse de ifosfamida sunt reducerea clearance-ului creatininei sau cresterea, de obicei tranzitorie, a concentratiilor plasmatice ale ureei si creatininei.
Disfunctia tubulara renala sub tratament cu ifosfamida este rareori acompaniata de aminoacidurie, fosfaturie, acidoza tubulara, proteinurie si/sau dezechilibru electrolitic. Acidoza indusa de ifosfamida este frecvent raportata ca acidoza metabolica.
Cu toate acestea, in cazuri foarte rare, de obicei la copii, pacienti cu disfunctie tubulara renala cronica se poate dezvolta sindromul Fanconi, care poate duce la rahitism sau osteomalacie la adulti. Nefropatiile cu evolutie spre insuficienta renala cronica sau acuta, in special in cazul asocierii de medicamente nefrotoxice sunt, de asemenea, foarte rare. Hipokaliemia a fost raportata foarte rar.
Tulburari la nivelul aparatului genitalIBoli endocrine. Datorita mecanismului de actiune alchilant, ifosfamida poate determina frecvent reducerea spermatogenezei - rareori ireversibila – cu azoospermie sau oligospermie persistenta.
Tulburari de ovulatie ireversibile, cu amenoree si niveluri reduse ale hormonilor sexuali feminini au fost raportate in cazuri rare.
Tulburari generale si reactii la locul administrarii. Febra apare frecvent sub tratament cu ifosfamida, in contextul neutropeniei si in asociere cu infectiile sau in contextul reactiilor de hipersensibilitate, uneori de origine necunoscuta. Oboseala, astenia, disconfortul general, etc, sunt complicatii frecvente la pacientii cu cancer. Ca si alte tratamente citostatice, ifosfamida poate intensifica aceste simptome. Reactiile la locul injectarii apar rareori.
Mod de administrare: Holoxan trebuie administrat exclusiv de medici cu experienta in tratamentul chimioterapie.
Este necesara atentie pentru ca solutia preparata de ifosfamida sa nu depaseasca concentratia de 4%.
Dozele trebuie intotdeauna adaptate individual, luand in considerare starea generala a pacientului si hemoleucograma.
Daca nu se prescrie altfel, urmatoarele recomandari de doze trebuie aplicate:
Administrarea fractionata: 1,2-2,4 g/m2 (= 30-60 mg/kg), zilnic, timp de 5 zile consecutive. In general, doza totala pentru o cura atinge 6-12 g/m2 (= 150-300 mg/kg). Administrarea se face in perfuzie intravenoasa cu durata scurta, pe o perioada variind intre 30 minute si doua ore, in functie de volumul perfuziei.
Administrarea continua: 5 g/m2 (= 125 g/kg) in doza unica\ de obicei sub forma unei perfuzii continue de 24 ore. Doza totala pentru o cura nu trebuie sa depaseasca 8 g/m2 (= 200 mg/kg). Comparativ cu administrarea fractionata, administrarea de ifosfamida in doza unica mare poate determina efecte toxice hematologice, urologice, nefrologice si asupra SNC mai severe.
Nota: Recomandarile privind dozele mentionate mai sus se aplica in principal monoterapiei cu ifosfamida. Cand se utilizeaza in polichimioterapie, impreuna cu alte citostatice trebuie respectate instructiunile de de doze din schema terapeutica indicata. In cazul utilizarii in asociere cu alte chimioterapice cu toxicitate similara pot fi necesare reducerea dozei si/sau prelungirea intervalelor dintre cure.
Durata tratamentului. Ciclurile terapeutice pot fi repetate la fiecare 3-4 saptamani. Durata tratamentului si/sau intervalele depind de indicatia terapeutica, de schema asocierii terapeutice, de starea generala a pacientului, de parametrii de laborator ca si de refacerea tabloului sanguin.
Copii si adolescenti. Pe baza schemelor terapeutice stabilite, la copii si adolescenti vor fi utilizate doze similare celor indicate la adulti.
Varstnici si pacienti slabiti. In general, alegerea dozei la pacientii varstnici se face cu prudenta, datorita frecventei mai mari a disfunctiilor hepatice, renale sau cardiace, a bolilor asociate sau tratamentelor concomitente.
Pacienti cu insuficienta renala. Utilizarea ifosfamidei este contraindicata la pacientii cu insuficienta renala. Prin urmare nu exista recomandari de doze (stabilite) pentru acest grup de pacienti si, cu toate acestea, doza trebuie redusa, dat fiind caifosfamida si metabolitii sai sunt excretati in principal pe cale renala.
Pacienti cu insuficienta hepatica. Ifosfamida este metabolizata de enzimele microsomale hepatice. Dat fiind ca nu au fost efectuate studii la pacienti cu insuficienta hepatica, nu exista recomandari de doze la acesti pacienti.
Precautii: Afectiuni hematologice si ale sistemului limfatic/lnvestigatii. Pana la normalizare, tabloul hematologic trebuie controlat cu regularitate. Mielosupresia severa este de asteptat la pacientii cu tratament chimioterapic anterior si/sau radioterapie sau la cei cu insuficienta renala. In consecinta, este recomandata monitorizarea hematologica atenta. Numarul de leucocite, de trombocite si valoarea hemoglobinei se determina inaintea fiecarei administrari si, daca este necesar, zilnic la intervale corespunzatoare. Daca nu este absolut necesar, ifosfamida nu trebuie administrata la pacienti cu un numar de leucocite mai mic de 2500/mm3. In caz de febra si/sau leucopenie se recomanda administrarea profilactica de antibiotice si/sau antimicotice.
Afectiuni gastro-intestinale. Pentru reducerea frecventei stomatitei trebuie acordata o atentie speciala igienei cavitatii orale.
Este necesara administrarea la momentul oportun a antiemeticelor, pentru a reduce frecventa si severitatea greturilor si varsaturilor.
Sistemul de reproducere si afectiuni mamare/Boli congenitale, familiale si genetice. Ifosfamida are un potential mutagen si efect genotoxic. Barbatii care vor face tratament cu ifosfamida trebuie informati despre modalitatile de conservare a spermei inainte de initierea tratamentului si nu trebuie sa conceapa in timpul tratamentului sau pana la sase luni dupa incheierea acestuia.
Tulburari generale si reactii la locul de administrare. Deoarece efectul citostatic al ifosfamidei se instaleaza numai dupa activarea sa la nivel hepatic, nu exista riscuri de aparitie a leziunilor tisulare in caz de administrare paravenoasa a unei solutii de ifosfamida. Totusi, in caz de extravazare se recomanda intreruperea imediata a perfuziei, aspirarea substantei extravazate cu acul de la locul administrarii, spalarea cu ser fiziologic si imobilizarea extremitatii.
Investigatii: La pacientii diabetici, nivelul glicemiei trebuie determinat cu regularitate, pentru ajustarea tratamentuiui antidiabetic.
Sarcina si alaptarea: Femeile trebuie sa evite sarcina in timpul tratamentului cu ifosfamida. Studiile efectuate la animale au aratat ca tratamentul cu ifosfamida poate avea un efect genotoxic si poate determina malformatii fetale daca este administrat la gravide. Consultatia medicala privind oportunitatea avortului reprezinta o indicatie vitala in primul trimestru de sarcina. Dupa primul trimestru de sarcina, daca terapia nu poate fi amanata, chimioterapia poate fi efectuata dupa informarea pacientei privind riscurile minore, dar posibile, de efecte teratogene.
Daca tratamentul este necesar la femei de varsta fertila, o metoda contraceptiva sigura trebuie utilizata in cursul terapiei precum si pana la sase luni dupa incheierea tratamentului. Daca ifosfamida este utilizata in timpul sarcinii sau daca pacienta ramane gravida in timpul tratamentului cu ifosfamida, pacienta trebuie informata despre riscuri.
Nu se stie daca ifosfamida este excretata in laptele matern. Cu toate acestea, datorita potentialului de producere a unor reactii adverse severe si a carcinogenitatii demonstrate pentru ifosfamida in studii la animale, trebuie luata o decizie privind intreruperea alaptarii sau a tratamentului, luand in consideratie importanta medicamentului pentru mama.
Forma de prezentare: Cutiecu un flacon din sticla incolora cu pulbere pentru solutie perfuzabila.
Cutiecu 10 flacoane din sticla incolora cu pulbere pentru solutie perfuzabila.